CAPITOLUL I –DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1
(1) În temeiul prevederilor art. 5 lit. j din Decretul-lege nr . 139/1990 privind Camerele de Comerţ şi Industrie din românia şi al dispoziţiilor art. 341¹ din Codul de Procedură Civilă, Camera de Comerţ, Industrie şi Agicultură Sibiu, denmită în continuare Camera, organizează la cerere arbitrajul comercial, pentru soluţionarea de litigii comerciale interne şi internaţionale, în condiţiile prezentului regulament şi ale Regulilor sale de procedură arbitrală.
(2) În mod excepţional, Camera, prin Curtea de Arbitraj, va putea organiza şi soluţionarea litigiilor civile patrimoniale, privind drepturi asupra cărora părţile pot tranzacţiona, dacă între părţi a intervenit o convenţie arbitrală validă şi această instituţie a fost desemnată ca instanţă competentă.
(3) În organizarea şi administrarea arbitrajului comercial şi civil, în cndiţiile prezentului Regulament şi al Regulilor de procedură, Camera este o instituţie permanentă de arbitraj, în sensul pe care îl dă acestei noţiuni art. 341¹ din Codul de Procedură Civilă.
(4) De asemenea, Camera pune la dispoziţia celor interesaţi o procedură de soluţionare pe cale amiabilă a unor diferende, în condiţiile prevăzute de Regulile sale de conciliere facultativă.

Art. 2
(1)Arbitrajul se poate organiza de către Cameră numai dacă între părţi există o convenţie arbitrală scrisă, cu excepţia situaţiei reglementate mai jos.
(2) În cazul în care convenţia arbitrală nu cuprinde o prevedere referitoare la organizarea arbitrajului de către Cameră, aceasta îl poate organiza, la cererea comună a părţilor sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte formulată în scris.

CAPITOLUL 2 –CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL

Art. 3
(1) Organizarea de către Cameră a arbitrajului comercial şi a concilierii facultative se realizează prin Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă această Cameră, denumită în continuare Curtea de Arbitraj sau Curtea, având sediul la sediul camerei de Comerţ, Industrie şi agricultură Sibiu.
(2) Curtea de Arbitraj este constituită în cadrul camerei ca structură permanentă fără personalitate juriică, independentă în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, având caracter consultativ şi/sau deliberativ, după caz.
(3) Baza materială a Curţii de Arbitraj se asigură de către Cameră.
Art. 4
(1) Curtea de Arbitraj se compune dintr-un număr de arbitri, numiţi de Colegiul de Conducere al Camerei, la propunerea Oficiului Juridic –arbitraj din cadrul Camerei.
(2) Colegiul de Conducere al Camerei va putea decide revocarea oricărui arbitru din calitatea de membru al Curţii de Arbitraj, precum şi numirea de noi arbitri.
(3) Lista arbitrilor, membri ai Curţii, va fi adusă la cunoştinţă publică în modul cel mai potrivit, prin grija secretariatului.
(4) Arbitrii pot fi revocaţi din calitatea de membri ai Curţii de Arbitraj, înainte de expirarea mandatului lor, la propunerea Preşedintelui Executiv al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură, în cazul în care nu manifestă interes pentru îndeplinirea îndatoririlor ce le revin şi, în general, încalcă din culpă sau cu intenţie, oricare din prevederile Codului Etic al Arbitrilor, adoptat de curtea de Arbitraj.

Art. 5 Poate fi numit arbitru persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 15 şi 16 din regulile de procedură arbitrală.

Art. 6
(1) Colegiul de Conducere al Camerei numeşte preşedintele executiv al Curţii. Preşedintele executiv al Curţii asigură conducerea executvă a acesteia. Preşedintele Curţii de Arbitraj este ales prin vot secret de către arbitrii din rândul membrilor Curţii. Preşedintele Curţii prezideată şedinţele acesteia şi o reprezintă în relaţiile interne şi internaţionale.
(2) În organizarea arbitrajului, preşedintele executiv al Curţii îndeplineşte atribuţiile prevăzute de Regulile de procedură arbitrală.
(3) Preşedintele executiv al Curţii coordonează organizarea şi funcţionarea acesteia I face propuneri Colegiului de Conducere al Camerei şi conducerii executive a acesteia, în vederea îmbunătăţirii activităţii.
(4) Inlocuitorul de drept al preşedintelui Curţii, pentru perioada în care, din motive întemeiate, acesta este în imposibilitate de a-şi exercita funcţia, este preşedintele executiv al Curţii.
(5) Preşedintele executiv al Curţii este din oficiu membru al acesteia pe întreaga perioadă în care deţine funcţia respectivă, el putând fi numit arbitru sau supraarbitru într-un litigiu de către părţi, autoritatea de nominare ori, după caz, de către arbitri, situaţie în care, în acel litigiu, el nu poate îndeplini atribuţii de organizare a arbitrajului, aceste atribuţii fiind îndeplinite de asistentul arbitral.

Art. 7
(1)Arbitrii sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor. Ei nu sunt reprezentanţii părţilor.
(2) Arbitrii investiţi în condiţiile acestui Regulament, ale Regulilor de proceduură arbitrală şi ale legii cu soluţionarea unui litigiu arbitral, nu desfăşoară această activitate în numele Camerei şi nici al părţii ori al autorităţii care a desemnat, ci constituiţi într-un tribunal arbitral, înfăptuiesc o formă de justiţie privată, activitate pentru care au dreptul la un onorariu constituit în exclusivitate dintr-o cotă din arbitraj, achitată de părţile în litigiu.
(3) Arbitrii desemnaţi de părţi sau numiţi de Autoritatea de Nominare competentă nu au, indiferent dacă sunt sau nu salariaţi ai Camerei, în calitate de arbitri, raporturi juridice de muncă în raport cu Camera, aşa încât locul în care se desfăşoară arbitrajul nu este un loc de muncă, în sensul pe care îl dă acestei noţiuni legislaţia muncii.
(4) În raporturile dintre Cameră şi părţile în litigiu, între Cameră şi arbitri şi, respectiv, între părţi şi arbitri referitoare la încasarea taxei de arbitraj şi la plata onorariilor ce se cuvin arbitrilor ce compun un anume tribunal arbitral, Camera este un mandatar fără reprezentare, efectuâd operaţiuni de încasări şi plăţi în nume propriu, în contul propriu, dar şi pe contul părţilor, respectiv arbitrilor.

Art. 8

(1) Curtea de Arbitraj are un secretariat condus de preşedintele executiv al acesteia. Acest organism este compus dintr-un număr de asistenţi arbitrali şi alt personal cu funcţii de execuţie, numiţi, exclusiv sau prin cumul, în astfel de funcţii de către directorul general al Camerei, la propunerea preşedintelui executiv al Curţii, în cadrul schemei de personal şi al fondului de salarizare.
(2) Atribuţiile secretariatului sunt stabilite prin Regulament, Regulile de procedură arbitrală şi se completează şi detaliază prin decizia directorului general al Camerei.

Art. 9
În sensul acestui Regulament, organizarea şi administrarea arbitrajului comercial de către Comisia de Arbitraj cuprinde următoarele activităţi, ori numai unele dintre ele:
a) numirea, în conformitate cu convenţia arbitrală ş cu Regulile de procedură arbitrală, a arbitrilor (inclusiv a arbitrilor supleanţi pentru oricare din părţi, în cazul în care acestea nu numesc) şi a supraarbitrului şi, în general, îndeplinirea sau, după caz, verificarea îndeplinirii formalităţilor de constituire a Tribunalului arbitral;
b) stabilirea şi punerea la dispoziţia părţilor a Regulilor de procedură arbitrală, precum şi a unei liste de arbitri, ambele având caracter facultativ pentru părţi;
c) acordarea asistenţei de specialitate cerută de arbitri, constând în date, informaţii sau documentaţie referitoare la soluţiile doctrinare şi jurisprudenţiale într-o anumită problemă de drept material sau procedural, ori la problematica generală a arbitrajului comercial;
d) organizarea unui secretariat al arbitrajului, care să efectueze operaţiunile privind primirea, înregistrarea şi evidenţa corespondenţei, citarea părţilor şi comunicarea actelor, emiterea diverselor înştiinţări către părţi şi arbitri, consemnarea dezbaterilor în încheieri de şedinţă, îndosarierea actelor, întocmirea şi păstrarea registrelor, acordarea asistenţei necesare, precum şi orice alte asemenea activităţi necesare bunei desfăşurări a arbitrajului;
e) asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea arbitrajului;
f) organizarea, la cerere, a concilierii, în condiţiile prevăzute de regulile de conciliere facultativă;
g) organizarea, administrarea şi facilitarea arbitrajului, astfel încât acesta să se desfăşoare şi să se finalizeze în termenul stabilit;
h) încasează în nume propriu,ori, după caz, în numele şi pe socoteala arbitirlor, taxa de arbitraj datorată de părţi, pentru fiecare dosar;
i) încasează, pe socoteala membrilor tribunalului arbitral, cota cuvenită din taxa de arbitraj ca onorariu de arbitru, pentru fiecare dosar;
j) gestionarea sumelor încasate cu titlu de taxă de arbitraj se va face de către Cameră în conformitate cu Regulamentul privind organizarea arbitrajului comercial de către Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Sibiu, cu Regulile de procedură arbitrală aplicabile în arbitrajul comercial şi cu Regulamentul privind constituirea şi utilizarea fondului destinat onorariilor arbitrilor.

Art.10
Curtea de Arbitraj mai îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a) redactează, prin personalul de specialitate din cadrul secretariatului, la cererea părţilor şi împreună cu ele, clauza compromisorie sau compromisul arbitral ;
b) elaborează modele de clauze compromisorie şi le asigură difuzarea în cercurile economice;
c) prezintă în aceste cercuri specificul şi avantajele arbitrajului comercial;
d) colaborează cu celelalte Curţi de Arbitraj ale camerelor de Comerţ şi Industrie din ţară, în special prin schimbul de liste de arbitri şi de experienţe, organizarea de colocvii, simpozioane, precum şi prin desfăşurarea unor acţiuni comune având ca scop cunoaşterea şi promovarea arbitrajului comercial;
e) dezbate, în cadrul curţii sau în colaborare cu celelalte Comisii de Arbitraj ale camerelor de Comerţ şi Industrie din ţară, problemele mai deosebite ivite în practica arbitrală, precum şi problematica generală a arbitrajului comercial intern şi internaţional;
f) ţine evidenţa practicii comerciale şi întocmeşte culegeri de practică arbitrală;
g) furnizează informaţii şi asigură, la cerere şi contra plată, consultanţă în legătură cu arbitrajul comercial intern şi internaţional;
h) face propuneri privind îmbunătăţirea organizării şi desfăşurării arbitrajului comercial;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii ce îi sunt conferite prin prezentul Regulament, prin Regulile de procedură arbitrală sau prin Regulile de conciliere facultativă.

Art.11
(1) Curtea de Arbitraj, prin conducerea sa executivă, poate refuza organizarea unui arbitraj, dacă există îndoieli sau contestaţii cu privire la existenţa convenţiei arbitrale, sau dacă rezultă că aceasta este caducă, inoperantă sau nesusceptibilă de aplicare, sau sunt suspiciuni în legătură cu persoana arbitrului propus.
(2) În cazul în care totuşi, părţile sau una dintre ele stăruie în promovarea arbitrajului, Curtea de Arbitraj îl va organiza, urmând ca tribunalul arbitral prevăzut de art. 12 dn prezentul Regulament să se pronunţe asupra existenţei sau validităţii Convenţiei arbitrale.

CAPITOLUL III –TRIBUNALUL ARBITRAL

Art. 12
(1) Soluţionarea fiecărui litigiu revine exclusiv Tribunalului arbitral, ce se constituie pentru fiecare cauză în parte.
(2) În înţelesul prezentului Regulament, Tribunalul arbitral este constituit dn arbitrul unic sau, după caz, din totalitatea arbitrilor investiţi de părţi (inclusiv supraarbitrul) prin convenţia arbitrală ori în conformitate cu aceasta ori de autoritatea de nominare, după caz, să soluţioneze un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele.
(3) Numirea arbitirlor şi constituirea Tribunalului arbitral se efectuează în conformitate cu prevederile Regulilor de procedură arbitrală şi/sau cu convenţia părţilor, după caz.

Art. 13
Camera şi Curtea de Arbitraj se vor abţine ca, prin organizarea arbitrajului, să intervină în soluţionarea litigiului sau să influuenţeze în vreun fel Tribunalul arbitral.

CAPITOLUL IV –TAXE ŞI CHELTUIELI ARBITRALE

Art. 14
(1) Cu titul de contraprestaţie pentru serviciile legate de organizarea şi administrarea arbitrajului, Camera percepe, în fiecare caz, o taxă arbitrală în cuantumul şi condiţiile prevăzute de Regulile de procedură arbitrală.
(2) Taxa arbitrală remunerează serviciile prevăzute la art. 9 lit. a-f din prezentul Regulament, precum şi pentru acoperirea unor cheltuieli de protocol şi de altă natură, necesare desfăşurării activităţii de arbitraj comercial.
(3) Remunerarea altor servicii prestate de Cameră se stabileşte de la caz la caz de conducerea executivă a acesteia.
(4) Regimul taxelor şi cheltuielilor arbitrale este stabilit de Regulile de procedură arbitrală.
(5) Camera este obligată ca, prin Departamentul economic financiar, să evidenţieze în mod distinct taxele arbitrale încasate şi să garanteze achitarea cotei cuvenite ca onorariu arbitrilor.

CAPITOLUL V –RĂSPUNDEREA CAMEREI

Art. 15
Camera răspunde, în condiţiile legii, faţă de partea prejudiciată prin încălcarea, din culpa prepuşilor ei, a obligaţiilor care le revin în organizarea arbitrajului.

CAPITOLUL VI –DISPOZIŢII COMUNE ŞI FINALE

Art. 16
Curtea de Arbitraj, Tribunalul arbitral, precum şi personalul Camerei au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, potrivit prevederilor regulilor de procedură arbitrală.
Art.17
Părţile nu pot deroga de la prevederile prezentului Regulament decât în limitele prevăyute de aceasta sau cu acceptarea prealabilă a Camerei, dată de la cay la cay.
Art. 18
Regulile de procedură arbitrală aplicabile în arbitrajul comercial, Regulile de conciliere facultativă, precum şi Regulamentul de stabilire şi plată a onorariilor arbitrilor se aprobă de colegiul Camerei, organ care este competent să aprobe şi modificarea lor.

Adoptat astăzi, 26 iunie 1999

REGULI DE PROCEDURĂ ARBITRALĂ APLICABILE ÎN ARBITRAJUL COMERCIAL

CAPITOLUL I –DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1
(1)Prezentele reguli de procedură arbitrală se aplică, în condiţiile ce urmeayă, în arbitrajul comercial organizat de camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură sibiu, denumită în continuare Camera, în temeiul prevederilor legislaţiei privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România şi ale Cărţii IV din Codul de procedură civilă.
(2) Regulile de faţă se completează cu Regulamentul privind organiyarea arbitrajuylui comercial de către Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu şo cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura compatibilităţii lor şi sunt aplicabile şi soluţionării litigiilor civile cu caracter patrimonial.
Art.2
(1) Arbitrajul, organizat de Cameră, este supus şi prevederilor de ordine publică ale Codului de procedură civilă –Cartea IV, precum şi celorlalte prevederi legale aplicabile.
(2) În litigiile comerciale internaţionale se aplic, în completare, prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.
(3) Se recomandă părţilor ca, în litigiile comerciale cu element de extranietate, să opteze fie pentru prezentele reguli, fie pentru Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comerţului internaţional –UNCITRAL, opţiunea trebuind să fie neechivocă, să fie expresia voinţei concordante a tuturor părţilor litigante, să fie expriată fie în Convenţia arbitrală, fie în faţa Tribunalului arbitral. În acest din urmă caz, autoritatea de nominare a arbitrilor este preşedintele Camerei.
Art. 3
(1) În înţelesul Regulilor de faţă, litigiul comercialeste orice litigiu patrimonial derivând dintr-un contract comercial, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice în legătură cu comerţul (fapte obiective de comeţ, fapte de comerţ conexe, acte de comerţ unilaterale, acte de comerţ subiective, fapte ilicite civile săvârşite de comercianţi). Un asemenea litigiu va fi indiferent dacă instituţia arbitrală este sesizată printr-o acţiune în realizare sau o acţiune în constatare.
(2) Litigiul comercial arbitral care se desfăşoară în România poate fi calificat ca fiind internaţional dacă s-a născut dintr-un raport juridic de drept privat (comercial) cu element de extrnietate.
(3) În înţelesul acestor reguli litigiul civil este acel litigiu patrimonial născut dintr-un act sau fapt juridic civil, având ca obiect drepturi asupra cărora părţile pot tranzacţiona.

Art. 4
Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se tranzacţiona.
Art. 5
Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, investite de părţi sau stabilite în conformitate cu acea convenţie ori ca efect al acelei convenţii să soluţioneze un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru părţi. Arbitrul unic sau totalitatea arbitrilor astfel investiţi constituie, în sensul prezentelor reguli, Tribunalul arbitral.
Art. 6
Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.
Art. 7
Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată în conformitate cu prevederile capitolului II.
Art. 8
(1) Sub rezerva respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţie arbitrală sau acr scris încheiat ulterior, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea Tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care Tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, conţinutul, forma I caracterul hotărârii arbitrale, repartizarea între părţi a taxelor şi cheltuielilor arbitrale şi, în general, orice alte norme privind desfăşurarea arbitrajului.
(2) În cazul în care s-a încredinţat camerei organizarea unui arbitraj comercial, în baza unei convenţii de arbitraj, prin însuşi acest fapt, părţile au acceptat prezentele Reguli, afară numai dacă, odată cu incredinţarea organizării arbitrajului sau cel mai târziu până la constituirea Tribunalului arbitral, se prezintă Curţii de Arbitraj normele la care se referă alineatul 1 al acestui articol.
(3) În întreaga procedură arbitrală se va asigura părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Art. 9
(1) Curtea de Arbitraj, Tribunalul arbitral, cât şi personalul Camerei au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, deci să nu publice şi nici să nu divulge datele despre care iau cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, fără a avea autorizarea părţilor.
(2) La şedinţele de arbitraj pot participa numai părţile în litigiu sau reprezentanţii acestora, avocaţii şi consilierii părţilor, precum şi celelalte persoane chemate. Cu acordul părţilor şi cu încuviinţarea tribunalului arbitral pot asista şi alte persoane.
(3) Dosarul fiecărui litigiu este confidenţial. Nici o terţă persoană nu are acces la dosar, fără acordul scris al părţilor şi fără încuviinţarea Tribunalului arbitral.
(4) Hotărârile arbitrale pot fi publicate numai cu acordul părţilor. Ele pot fi comentate, sub aspectul problemelor de drept ivite, în reviste, lucrări sau culegeri de practică arbitrală, fără a se preciza numele sau denumirea părţilor ori alte date care ar putea prejudicia interesele lor. În aceste condiţii, Curtea de arbitraj poate autoriza, de la caz la caz, cercetarea dosarelor în scopuri ştiinţifice sau documentare, după terminarea litigiilor.
Art. 10 În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe baza înţelegerii părţilor, formulând sugestii în acest sens, inclusiv referitoare la posibilitatea încheierii unei tranzacţii.

CAPITOLUL II –CONVENŢIA ARBITRALĂ

Art. 11
(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii.
(2) Ea se poate încheia sub forma unei clauze compromisorii înserată într-un contract (inclusiv în eventualele acte adiţionale), fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare (compromisul arbitral).
(3) În caz de dubiu cu privire la înţelesul convenţiei arbitrale, inclusiv cu privire la intenţia părţilor ca un anumit litigiu să fie soluţionat pe calea arbitrajului ori de către o anumită instituţie permanentă de arbitraj, va prevala voinţa părţilor contractante, voinţă ce va putea fi dedusă dintr-o serie de împrejurări cum ar fi: referirea generală la soluţionarea litigiului prin arbitrajul organizat de Camerele de Comerţ şi Industrie din România, domiciliul sau sediul părţilor contractante în momentul încheierii contractului, locul încheierii contractului ori acela unde s-a născut obligaţia caracteristică ce-i revine pârâtului şi, în general, orice elemente şi împrejurări din a căror coroborare cu elementele exprimate în convenţia arbitrală se poate deduce, în mod neîndoielnic, intenţia reală a părţilor.
Art. 12
(1) Prin clauza compromisorie, părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost inserată.
Art. 13
(1) Prin compromis, părţile convin ca un litigiu între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, potrivit art 343² din codul de procedură civilă, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
(2) Compromisul arbitral se poate încheia valabil şi sub forma unui înscris sub semnătură privată.
Art. 14
(1) Tribunalul arbitral este dator să-şi verifice din oficiu propria competenţă de a soluţiona litigiul cu care a fost investit şi hotărăşte în această privinţă, în sensul recunoaşterii competenţei printr-o încheiere interlocutorie ce se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare, introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364 din Codul de procedură civilă.
(2) În situaţia în care Tribunalul arbitral constată că nu este competent să soluţioneze litigiul cu care a fost investit, va pronunţa o hotărâre de declinare a competenţei.
(3) În caz de conflict de competenţă, ivit între o instanţă judecătorească şi o instanţă de arbitraj, va hotărî asupra acestuia instanţa judecătorească ierarhic superioară în grad instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul, potrivit prevederilor art. 21, 22 alin.4 şi a art. 343¹ din Codul de procedură civilă.